ISTORICUL ARTILERIEI ŞI RACHETELOR ANTIAERIENE
În August 1916 s-au achiziţionat din import 4 tunuri antiaeriene cal.75mm tip Deport .Dupa încheierea Convenţiei româno-franceze pentru import tehnică militara ,forţelor aeriene li s-au adaugat alte 12 tunuri a.a. cal.75mm Puteaux.
La 15 aprilie 1916 a fost infiintata "Scoala de tragere cu tunul antiaerian calibru 57mm.", mai intai la Mihai Bravu, apoi la Turtucaia, iar la 23 iunie 1916 una asemanatoare pentru tunurile de 57mm. sistem Burileanu si Negrei, pentru pregatirea ofiterilor si militarilor rezervisti concentrati.
La 9 august 1916, dupa semnarea "Conventiei militare dintre Romania si Antanta" ia fiinta o noua structura "Corpul Apararii Antiaeriene" destinat sa duca lupta cu inamicul aerian.
Ca urmare a unor puternice presiuni politico-diplomatice, la 14 august 1916, orele 21.00 a fost transmis ordinul de mobilizare in toata armata, ordin care reprezinta certificatul de nastere a artileriei antiaeriene romane. In acel moment erau pregatite pentru trageri antiaeriene 113 tunuri.
Prima unitate de artilerie antiaeriana, atestata documentar ca fiind in functiune in dimineata zilei de 15 august 1916, consfinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme, artileria antiaeriana.
La 19 septembrie 1916 a avut loc prima actiune de lupta antiaeriana a armatei române, soldata cu respingerea unui atac aerian si nimicirea unui avion inamic în zona Flamânda.Pe timpul executarii manevrei de la Flamânda de catre Armata a 3 a româna, în data de 19.09.1916, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian si a doborât un avion inamic. Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler. Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptata, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene.
Faurirea statului national unitar roman a exercitat, in mod firesc, determinari favorabile si asupra capacitatii de aparare a tarii. Pana in anul 1920 artileria antiaeriana nu avea sa mai cunoasca modificari, iar in urmatorul deceniu a cunoscut o dezvoltare lenta.
In 1930, generalul Alevra, sesizand insuficienta mijloacelor de aparare antiaeriana din armata romana, propunea ca la fiecare armata sa existe, in afara diferitelor categorii de aviatie necesara, cate un regiment de artilerie antiaeriana, o companie de proiectoare si o companie de mitraliere.
La 27 iulie 1933 conducerea Comandamentului Apararii Antiaeriene a fost incredintata colonelului Popescu Gheorghe, care va reusi desavarsirea operei de consolidare a locului si rolului artileriei antiaeriene intre armele de baza ale armatei romane. La 12 iunie 1942 aviatia americana a executat primul raid in spatiul aerian al Romaniei, vizand orasul Ploiesti cu un grup de 12 avioane de tipul B-24, dar bombele au fost aruncate la intamplare fara efect sub riposta artileriei antiaeriene.
In anul 1938 s-a infiintat Centrul de Instruire al Apararii contra Aeronavelor ca unitate specializata in instruirea tuturor cadrelor militare din arma Artilerie Antiaeriana.
Un eveniment important l-a constitiut inceperea bombardamentelor aviatiei anglo-americane la 1August 1943 asupra zonei petroliere romanesti .Bombardamentul a fost un semiesec pentru inamic si o mare victorie a aviatiei si mijloacelor de aparare antiaeriana a Romaniei .
Se poate spune ca artileria antiaeriana romana a fost pusa in cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de duce actiuni de lupta impotriva celor mai puternice forte aerien Dupa al doilea razboi mondial , posibilitatile de lupta ale artileriei antiaeriene au crescut semnificativ odata cu aparitia sistemelor de rachete sol-aer si utilizarea datelor de radiolocatie .Incepand cu anul 1960 au intrat in inzestrarea trupelor de artilerie antiaeriana primele complexe de rachete sol-aer care pana la sfarsitul secolului au capatat pondere in inzestrarea trupelor de artlerie si rachete sol-aer organizandu-se o brigada si 6 regimente la apararea antiaeriana a teritoriului si 4 regimente la trupele de uscat cu tehnica " VOLHOV" ," NEVA " , KUB " si OSA-K " .
De-a lungul deceniilor postbelice, arma Artilerie si Rachete Sol-Aer, componenta a armatei romane, a facut parte din diverse structuri (inspectorate, comandamente, directii), dar a ramas aceeasi arma activa, cu rol si loc bine precizate in organismul militar. Desi arma artilerie si rachete sol-aer a trecut prin profunde transformari care au insemnat desfiintarea unui numar considerabil de mari unitati , unitati si subunitati , in perspectiva se profileaza infiintarea unor structuri de aparare aeriana cu baza la sol cu tehnica de lupta similara cu a aliatilor.
In prezent, artileristii si rachetistii sol-aer isi concentreaza eforturile pentru cresterea capacitatii combative a tuturor structurilor in situatii aeriene complexe.
LA MULŢI ANI DRAGI APĂRĂTORI AI CERULUI SENIN AL PATRIEI!
